duminică, 23 septembrie 2012

Eu şi Tu suntem Noi

O voce dulce mi-a spus :
« Te-ai întrebat, adeseori
Cine sunt eu, cine eşti tu ?!
Eu sunt soarele ce luceşte vesel,
Eu sunt spiritul ce întreţine viaţa,
Eu sunt curcubeul-arc peste zări,
Eu sunt Tu, Tu eşti EU,
Eu şi Tu suntem Noi.
Eu sunt adierea vântului,
Şi strălucirea stelei, eu sunt…
Sunt şoapta izvorului sub clar de lună.
Eu sunt iubirea Mamei Pământ,
Şi dragostea Tatălui ceresc,eu sunt…
Eu sunt Tu, Tu eşti Eu…
Eu şi Tu suntem Noi.
Sunt ploaia ce hrăneşte Pământul,
Şi focul ce-aprinde inima rece…
Focul dragostei, eu sunt.
Dragul meu copil,
De-atâtea ori te-ai întrebat...
De ce ?când ? şi cum ?
Ţi-au rămas întrebări făr`de răspuns,
Şi întrebări nepuse încă…
Nu-ţi fie frică să întrebi :
" Nimeni nu se naşte învăţat
Şi, cât trăieşte, omu`învaţă !"
Pentru că învăţători şi elevi vom fi mereu.
Eu sunt Tu, Tu eşti Eu…
Eu şi Tu suntem Noi.
Încarcă-ţi inima cu bucurie şi iubire…
Şoimul viteaz se-nalţă-n tării
Fără a se întreba, de ce şi cum…
Când visele sunt mai multe decât stele în cer.
Eu sunt Tu, Tu eşti Eu,
Eu şi Tu suntem Noi…
Pentru totdeauna. Şi toate astea sunt parte…
Din planul miraculos al lui Dumnezeu !" :)
Flora Cărbune 





sâmbătă, 22 septembrie 2012

Îţi voi cânta în şoaptă...

VIZIONARE PLĂCUTĂ-SUNET DE LIRĂ...



Privirea mea, iscoditoare şi curioasă
Încearcă să-ţi pătrundă gândurile,
La fel cum cerul pătrunde marea
Stârnind furtuni ce-i tulbură adâncurile.

În preajma ta, sufletul meu se deschide
Precum o albă şi magică orhidee.
Ştiu că iubirea, izvor de suferinţă este,
Dar inima-i sortită a se dărui...
Chiar de se topeşte precum un bob de rouă.

Ochii noştri se caută, buzele ni se ating,
Un parfum delicat pluteşte prin aer,
Iubirea noastră este simplă ca un cântec
Cântat de Orfeu la lira-i vrăjită.

Noaptea e adâncă, stelele sunt după nori,
Vântul suspină, frunzele plutesc uşor,
Odihşneşte-ţi capul pe sânul meu,
Îţi voi cânta în şoaptă...
Fermecătorul cântec al lui Orfeu.
Floarea Cărbune

Trandafirul albastru-reflecţii

Motto:
"O, vreme, opreste-ti zborul! "Lamartine


Ziua de azi e atât de mohorâtă încât mi-a adus în suflet...tristeţe. Am încercat să-mi abat gândurile...M-am plimbat printre nori, apoi printre flori...Şi, cum numele meu este Floarea...m-am gândit să scriu ceva... Am scris cu sufletul, iertate să-mi fie celelalte greşeli...

O, Floarea, tânjeşti
După cerul albastru
Pe care-ai răsărit
Cu luceafărul din zori?

Ţi-e dorul albastru
Precum trandafirul
Ţesut din raze de astru
Şi parfum de curcubeu...

Gingaşă Floare(a) albastră,
Cine eşti tu?!
Natura ţi-a-mpodobit chipul
Frumos, cu fire de-argint...

Iubite, sunt eu, cea dintotdeauna.
Nu vezi, în ochii mei
Se oglindesc doruri multe,
Şi drumurile străbătute cândva...
Spre inima ta.

Azi, a venit timpul
Să merg înspre mine...
Cu chipul pe care mi l-ai pictat
Când rătăceam către tine, odat`


VIZIONARE PLĂCUTĂ!

Valurile vieţii

În zori,
Fereastra sufletului meu s-a deschis -
E fereastra prin care privesc oceanul vieţii;
Valurile lui urcă şi coboară;
Se zbuciumă valurile -
Naşterea şi Moartea
Urcă şi coboară în ritmul lor
Din Cer predestinat.
Sufletul meu,
Neobosit albatros, îşi deschide aripile
Plutind deasupra oceanului vieţii,
Sărutând luceferii.

Inima-mi şopteşte:
"Se-apropie noaptea, femeie,
Şuviţele părului tău încărunţesc...
Auzi?
Se scurge nisipu-n clepsidră,
Tu nu percepi mesajele de dincolo
În zborul solitar şi îndrăzneţ?"
Eu inimii-i răspund:
"Ce dacă păru-mi cărunţeşte,
Voi fi la fel de tânără sau bătrână
Precum e Timpul cu ale sale anotimpuri."

Mi-e sufletul pribeag
Şi năzuieşte spre neştiute depărtări,
Aşa cum pasărea din colivie
Visează imaginare evadări.
În setea mea de nemărginire,
Îmi caut odihna în alte sfere,
Poate în Nemurire...




 

Simfonia toamnei














Se aşterne bruma pe câmpie,
Toamna se-apropie timidă şi târzie
Şi-mi dăruie aerul rece al dimineţii
Ca să-mi învioreze paşii vieţii.

Poteca, un covor de frunze plutitor,
Îmi aminteşte că totu-n viaţă-i trecător...
În jurul meu e Toamnă şi e soare,
O Toamnă blândă, aurită, visătoare.

Toamna, a anului pictorială Doamnă,
Nu-mi picură în suflet teamă,
Ci linişte înălţătoare şi raze de soare
Să mă renasc în Primăvară, Floare…
Floarea Cărbune